10 Mai 1944. La mulți ani Progresul București!

Fix acum 71 de ani, la Rășinari - județul Sibiu, în timp ce Bucureștiul era bombardat de americani, tipografii BNR-ului, ascunși de război, au găsit un moment de pace și de libertate și-au înființat acest club. BNR

Finala Cupei României 1960. Progresul București - Dinamo Obor

În iulie 1960, Dej se pregătea de al 3-lea Congres al PMR, ţara îl aştepta pe Hruşciov, secretarul general al PCUS ca invitat special. De aceea, Dinamo Obor[i] – Progresul, prima finală interbucureşteană din 1941, când fusese un Rapid – Unirea Tricolor 4-3, cu Baratky între marcatori, se anunţa în umbra Congresului III. Aşa că, anunţată iniţial pe „23 August”, finala se va juca pe Republicii, stadionul cel mare fiind păstrat pentru manifestările politice. 

În 1958, Progresul pierduse prima finală din istorie, 0-1 cu Ştiinţa Timişoara, deşi cu 10 zile înainte, în campionat, fusese un incredibil Progresul – Ştiinţa 7-0. În ’59 mai prinsese o semifinală, 1-2 cu

Finala Cupei României 1958. Progresul București - Știința Timișoara

La 6 Iulie 1958 arbitrul Solomon Segal fluiera startul partidei Progresul București – Știinta Tmișoara. 40000 de spectatori sunt prezenți pe stadionul 23 August la finala Cupei Romaniei.[i] Favoriți? Progresul!  Asta doar pe hârtie... În minutul 37 Cadariu înscrie singurul gol al finalei. Asaltul echipei din Cotroceni și bara lui Ozon din ultimele minute numai reușesc să schimbe soarta jocului. Primul trofeu al echipei de pe Bega este câștigat la București. Echipa din Dr. Staicovici mai avea de așteptat înca doi ani până la câștigarea primului și singurului trofeu din istorie. Pentru majoritate surpriza câștigării cupei de către Poli, a fost destul de mare. De ce ?

Anii 2000. Egalarea lui Adrian Olah

Circulau mereu zvonuri că orice jucător al echipei bancare, mai ales dupa retragerea susținerii BNR la sfârșitul anilor ’90, visa să plece cât mai repede din Cotroceni. Dacă aceste zvonuri erau reale sau nu, situația financiară în acea perioadă nu a fost tocmai roză și probabil știm cu toții cine sunt vinovații. Chiar dacă reușeau să prindă contracte mult mai bune la alte echipe, unele cu pretenții mai mari, foarte puțini au mai obținut rezultate notabile. Apogeul carierei multor jucători a fost atins în Parcul cu Platani.

Până la începutul returului de campionat 2004/05 prestația lui Adrian Olah în echipă se poate considera a fi lineară. Îmi amintesc că oferea siguranță atât la mijlocul terenului cât și în apărare dar fără a se remarca într-un mod deosebit.

Anii 1990. Rebelul Radu Niculescu

Care a fost perioada din viaţa ta de fotbalist, în care te-ai simţit cel mai bine?  [i]

Am jucat la toate echipele din Bucureşti, dar FC Naţional e formaţia unde mi-a plăcut cel mai mult. Acolo a fost extraordinar. Am trăit la maximum şi la victorii şi la înfrângeri, iar clipele petrecute la echipa din Cotroceni nu le pot uita. La FC Naţional mi-am făcut prieteni cu care am rămas pe viaţă. Unul dintre ei este Răzvan Lucescu, cum ţi-am mai zis. Cu ceilalţi, Liţă, Curt sau Pigulea sunt în relaţii la fel de bune. Şi ei sunt nişte oameni extraordinari.

Anii 1980. Vlad Marica și golul promovării

Când mai erau doar 13 minute de joc Vlad Marica înscrie un gol de generic; el trece în dribling de mai mulţi adversari şi expediază apoi un şut excepţional cu stângul de la 25 de metri în colţul lung, rezultatul devenind astfel 3-1. Confruntarea a luat sfârşit cu victoria meritată a Progresului, victorie ce a contribuit decisiv la revenirea celor din Dr. Staicovici în eşalonul de elită al fotbalului românesc.

Așa a rămas în amintirea suporterilor bancari cel care a înghețat, în ciuda căldurii de Mai, jumătatea vișinie din stadion care venise cu gândul de a sărbători promovarea în Divizia A.

Anii 1970. Atletul din poartă, Paul Manta

Printre platani nu s-au remarcat doar fundași sau atacanți de marcă. Se spune că un goalkeeper îşi creşte nivelul de încredere după primele intervenţii sigure, dar are şi rolul de a le transmite colegilor din teren o supradoză de energie[i]. După mai mult de un deceniu petrecut în poarta bancară, în probabil cea mai frumoasă perioadă a echipei, Petre Mîndru se retrage. O noua generație de jucători îmbracă tricourile bleu-albastre iar alături de ei, Paul Manta va demonstra în următoarele sezoane că poveștile de pe gazon nu dispar.  

S-a născut în București, în data de 2 iunie 1943, în cartierul Cotroceni. Cochetează mai întâi cu atletismul la vârsta de 10 ani (înălțime și prăjină) iar

Anii 1960. Odiseea lui Nicolae Oaidă

În prezent atașamentul unui jucător pentru un club de fotbal este relativ. Cluburile nu mai depind de abonamentele vândute ci de comisioanele televiziunilor. Scopul nu este să demonizăm evoluția. Ar fi fost la fel de tragic ca jocul în sine să fie la fel ca la prima Cupă Mondială. Totuși, chiar și în prezentul acesta agitat, ne-am dori să vedem mai des jucători precum Iker Casillias, John Terry, Alessandro del Piero sau Francesco Totti. Nu contestă nimeni talentul lui Ibrahimovich dar nu doar în fotbal, ci în orice sport, mercenariatul ar trebui să fie excepția, nu regula!

Acum șase decenii Nicolae Oaidă s-a făcut remarcat doar prin

Anii 1950. Fachirul balonului, Titus Ozon

Doar trei sezone în tricoul bleu-albastru. Trei sezoane pentru a intra pe vecie în inimile suporterilor echipei din Dr. Staicovici și nu numai. Toată lumea era fascinată de pasele exacte și driblingurile amețitoare. Panica era totală pentru fundașii echipei adverse din momentul în care intra în careul de 16 metri. Reușește doar în 66 de apariții 44 de goluri pentru Progresul București. Dacă nu cel mai bun, în mod

Istoricul suporterilor bancari

Ultimele două decenii de existență ale echipei bancare au însemnat renaștere, decădere și

desființare. Un element a rămas constant: așa zisa lipsă a suporterilor, indiferent de performanțe. Toți „marii” gazetari aveau