Circulau mereu zvonuri
că orice jucător al echipei bancare, mai ales dupa retragerea susținerii BNR la
sfârșitul anilor ’90,
visa să plece cât mai repede din Cotroceni. Dacă aceste zvonuri erau reale sau nu, situația financiară în
acea perioadă nu a fost tocmai roză și probabil știm cu toții cine sunt
vinovații. Chiar dacă reușeau să prindă contracte mult mai bune la alte echipe,
unele cu pretenții mai mari, foarte puțini au mai obținut rezultate notabile. Apogeul
carierei multor jucători a fost atins în Parcul cu Platani.
Până la începutul returului
de campionat 2004/05 prestația lui Adrian Olah în echipă se poate considera a
fi lineară. Îmi amintesc că oferea siguranță atât la mijlocul terenului cât și în
apărare dar fără a se remarca într-un mod deosebit.
Venit de la 17 ani în Cotroceni, tânărul originar din Târgu-Mureș, debutează pentru F.C. Național în anul 1998. A avut șansa să joace peste 100 de partide în tricoul bleu-albastru ieșind vicecampion al Diviziei A în 2002 și fiind finalist al Cupei României din 2003.
Venit de la 17 ani în Cotroceni, tânărul originar din Târgu-Mureș, debutează pentru F.C. Național în anul 1998. A avut șansa să joace peste 100 de partide în tricoul bleu-albastru ieșind vicecampion al Diviziei A în 2002 și fiind finalist al Cupei României din 2003.
Au trecut 10 ani deja
dar înca stau și mă întreb care a fost motivul acelei explozii de randament a
lui Olah? Ori vârsta la care majoritatea jucătorilor se apropie de potențialul
maxim este undeva pe la 25 de ori ambiția de a le demonstra celor de la Politehnica
Timișoara că merita să fie titular.
Gazeta Sporturilor
menționa în acea perioadă că: Deşi s-a
pregătit cu Poli în iarnă, fundaşul Adrian Olah a refuzat să semneze cu
Timişoara, motivînd că este nemulţumit de salariul oferit de bănăţeni, în jur
de 60.000 de dolari pe sezon. Totuşi, conform unor surse de încredere, Olah a
realizat că nu va putea juca titular în faţa lui Cosmin Contra, concurentul său
direct pe banda dreaptă, preferînd să se întoarcă în Parcul cu Platani. Și
bine a făcut! Deși toată lumea considera că exodul de jucători va fi fatal
pentru echipă în acel retur, datorită lui Olah, și nu numai, în acea primăvară
s-a închegat o echipă ce a obținut rezultate memorabile și un onorant loc 4.
Cu siguranță au fost
jucători, între 2001/09, mult mai buni decat el dar impactul pe care meciul
din Aprilie 2005 l-a avut asupra
puștiului înconjurat de suporteri ai Rapidului mă face să fiu mai subiectiv
decât ar trebui. Cronicile stau mărturie:
Evenimentul Zilei din 11
Aprilie: Spectacol halucinant Sâmbată
seara, în Cotroceni, acolo unde Rapid și-a onorat faima de echipa imprevizibilă,
dând cu o mână, în doar câteva minute, tot ce se chinuise să ia cu cealaltă, pe
parcursul unui meci întreg. Timp de 70 de minute, oaspeții au controlat meciul,
materializându-și superioritatea prin trei goluri. Ultimele 20 de minute i-au
adus pe suporteri în pragul infarctului. Bancarii au revenit senzațional și,
dupa o cursă de urmărire mai ceva ca-n filme, au egalat în ultima secundă de
joc.
Dramatica întilnire i-a
lasat muți pe numeroșii fani rapidiști prezenți în Cotroceni. La final, multi
suporteri au ramas încremeniți pe scaune, nevenindu-le să creadă ceea ce se
întâmplase.
Avantajul
favoriților lor se volatilizase, în mare masură, în numai 60 de secunde (F.C.
Național a marcat primele două goluri în minutele 70 si 71), pentru ca, apoi,
să fie anihilat complet când nu se mai putea face nimic.
Olah, marcator a două
goluri pentru F.C. Național, a declarat după meci: Nu sunt eu eroul, ci toată echipa. Un meci greu, am avut în față niște
adversari foarte buni. F.C. Național vrea să joace un fotbal cât mai bun și
încercăm să câștigăm fiecare meci. Aceasta a fost o partidă care nu se vede asa
de des în Divizia A. S-a jucat 90 de minute.[i]
 |
| Minutul 70, începutul reprezentației bancare cu Olah în rol principal |
România Liberă din 11
Aprilie: Dincolo de toate, de amărăciunea
rapidiștilor sau de bucuria din final a celor din Cotroceni, la sfârșitul
partidei F.C. Național-Rapid rămâne satisfacția de a fi asistat la un meci de
fotbal de calitate, spectaculos, deschis, care a ținut cu sufletul la gură nu
numai cei circa 8.000 de spectatori, ci și milioane de telespectatori. Nici una
dintre echipe nu s-a menajat, nici una nu s-a "închis" în apărare,
iar de aici a rezultat una dintre cele mai frumoase partide ale acestui sezon
din Divizia A, cu șase goluri frumoase și cu o rasturnare miraculoasă de
rezultat de la 0-3, în minutul 70, la 3-3 în final. Și nu punem mâna în foc că
o eventuală prelungire a meciului cu cinci minute nu ar fi dus la victoria
gazdelor!
 |
| Descătușarea de la final. Un meci de povestit nepoților! |
Sunt meciuri ce rămân
blocate pe retina oricărui suporter. Revezi secvențe, fie cu bucurie sau
tristețe dar realizezi că, până la urmă, cel mai important a fost că aveai cu
cine le împărtăși. Veșnica frustrare de a te simți ca în deplasare, deși jucai
acasă, la meciurile inter-bucureștene, pălea în momentul în care vedeai cum
pâlcuri de oameni de prin toată Tribuna 1 izbucneau de bucurie la finalul
partidei. Ironia majorității dispărea. David câștiga din nou împotriva lui
Goliat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu