Doar
trei sezone în tricoul bleu-albastru. Trei sezoane pentru a intra pe vecie în
inimile suporterilor echipei din Dr. Staicovici și nu numai. Toată lumea era
fascinată de pasele exacte și driblingurile amețitoare. Panica era totală
pentru fundașii echipei adverse din momentul în care intra în careul de 16
metri. Reușește doar în 66 de apariții 44 de goluri pentru Progresul București.
Dacă nu cel mai bun, în mod
sigur printre cei mai buni fotbaliști ai generației 1950-1960. Fotbalistul care prin fentele sale ridica în ovații zeci de mii de oameni pe fostele stadioane Republicii și 23 August. Numele lui Titus Ozon, un jucator complet, este legat de toate succesele formației bleu-albastre din campionatele 1955, 1956 și 1957-1958, el fiind acela care, prin minunatul său joc, a creat un val de simpatie generală în rândul microbiștilor.
sigur printre cei mai buni fotbaliști ai generației 1950-1960. Fotbalistul care prin fentele sale ridica în ovații zeci de mii de oameni pe fostele stadioane Republicii și 23 August. Numele lui Titus Ozon, un jucator complet, este legat de toate succesele formației bleu-albastre din campionatele 1955, 1956 și 1957-1958, el fiind acela care, prin minunatul său joc, a creat un val de simpatie generală în rândul microbiștilor.
Vrăjitorul din Obor
Născut
la Bucureşti, pe 13 mai 1927, în Obor, într-o vilă situată la o aruncătură de
băţ de locul unde e acum amplasată Gara de Est, Ozon a început fotbalul la
Unirea Tricolor[i].
Începe
fotbalul de la vârsta de 10 ani iar intre 1944-1948 se află în echipa de
seniori cu care reușește o promovare în prima ligă. La 14 mai 1948, echipa
fuzionează cu Ciocanul București (fosta Maccabi), rezultând clubul Dinamo București.
Deși devine de două ori golgeter al primei divizii, firea sa rebelă îl aduce în
conflict cu mai marii clubului. Din
momentul în care primește oferta de a activa pentru Progresul București, Ozon
stârnește mânia ofițerilor Ministerului de Interne. Aceștia vin cu amenințări
insinuând că jucătorul ar fi avut simpatii leginoare. Motivul? Perioada
petrecută la Unirea Tricolor, echipă considerată de comunişti ca fiind
„legionară“.
Urmează
o întâmplare de domeniul fantasticului pentru anul 2015 dar foarte reală pentru
România anului 1954. Pentru a nu depune memoriu, Ozon este deportat în Deltă la
taiat stuf. Familia este anunțată că se află în concediu de odihnă...Este sechestrat
într-o cabană și supravegheat permanent de un securist până la expirarea perioadei
de depunere a memoriilor.Urmează o secvență ruptă parcă din filmul The Great Escape. Ozon reușește să evadeze și
ajunge la federație ascuns în portbagajul unei mașini. Se pare că determinarea
de a îmbrăca tricoul bleu-albastru a fost foarte mare :D.
Un nou început în Parcul cu Platani
Cu Ozon
în echipă Progresul București creaza, la debutul în Divizia A, o excelentă impresie ocupând la finalul
stagiunii locul 3. Echipa reușește să obțină victorii împotriva unor echipe
mult mai titrate și cu mai multă experiență în primul eșalon. Flacăra Ploiești,
CCA și Dinamo București pierd în fața noii revelații a campionatului.
 |
| 1955. Echipa bancară debutează în Divizia A. |
Chiar
dacă în următorul sezon competițional au loc mari schimbări în cadrul lotului,
experința lui Ozon ajută la menținerea echipei în prima ligă. Lupta pentru
supraviețuire s-a dat până în ultimele două etape, Știința Cluj și Dinamo Bacău
fiind contracandidate la evitarea retrogradării. Geniul fotbalistic al lui Ozon
și-a spus din nou cuvântul. Ultimele două meciuri fiind câștigate cu 1-0, pe
teren propriu, în confruntările cu Locomotiva Timişoara şi Dinamo Bacău.
Atât de aproape
Sezonul
1957/58 aduce un nou contingent de jucători printre care se remarcau Nicolae
Oaidă, Viorel Mateianu, Șandor Karrikas. Progresul începe încă din 1958 o tradiție
care va fi dusă mai departe de fiecare generație ce a trecut prin Cotroceni: finalurile
dramatice de campionat! Deși toată lumea lăuda jocul echipei, sezonul care ar
fi putut deveni de referință pentru toată suflarea bleu-albastră, se termină
dramatic. Titlul de campioană s-a jucat în ultimele etape ale returului, la
Ploiești. Dacă Progresul ar fi terminat la egalitate cu Petrolul, ar fi ajuns
campioană. Pierzând însă, dupa un meci dramatic, Progresul a terminat
campionatul 1957-1958 pe locul 4, la un punct în urma primelor trei clasate:
Petrolul, CCA și Știința Timișoara. Al doilea obiectiv propus s-a încheiat cu o
altă decepție. Dupa succesele consecutive cu: Metalul București (5-4), Farul
Constanța (5-1), Rapid (2-0), și CS Oradea (4-0), echipa bancară a ajuns în
finala Cupei împotriva Științei Timișoara, pe care o învinsese în campionat cu
câteva zile înainte cu scorul neverosimil de 7-0. Cum în fotbal însă, nici un
meci nu seamănă cu altul, echipa Progresului: Mândru - Dobrescu, Caricas, Ciubotaru
- Ciocea, Știrbei - Oaida, Smărăndescu, Ozon, Dinulescu, Penita Moldoveanu, s-a
văzut condusă cu 1-0 în minutul 37, printr-un gol marcat de Cadariu. Dominarea
cvasi-permanentă a echipei bleu-albastre n-a adus și modificarea așteptată a
tabelei de marcaj[ii].
În ultimul minut, Ozon ţinteşte bara!
Din nou Securitatea
Soarta
(Securitatea) a vrut ca filele scrise de Ozon în cartea Progresului să se
termine după doar 3 sezoane. O vreme, talentul său, care-i asigura o uriaşă
popularitate şi simpatia multor demnitari sus-puşi, l-a apărat. Până în vara
lui 1958. Ozon a fost prins, la întoarcerea dintr-un turneu efectuat în Grecia,
cu nasturi de fildeş asupra sa. Absurdul isi spune din nou cuvantul
consideranduse făcea comerţ cu nasturii! A fost exclus din viaţa sportivă. Pedeapsa i
s-a ridicat şase luni mai târziu, când jucătorul l-a pândit pe dictatorul
Gheorghe Gheorghiu-Dej, ieşit la promenadă pe Calea Victoriei, şi l-a implorat
să-l ierte. Şeful statului s-a îndurat, dar cu condiţia ca Ozon să joace la Rapid,
echipa pe care o proteja Gheorghiu-Dej...[iii]
Drama finalelor
Fotbalist
extraordinar, admirat și respectat. Deși perseveranța și poate șansa l-au
ajutat pe acest minunat jucător să treacă peste nenumărate încercări de-a
lungul carierei sportive, de un singur hop s-a împiedicat tot timpul. Marele
său regret a fost acela că n-a reuşit să câştige niciun trofeu ca jucător. De
trei ori a terminat campionatul pe locul secund . În 1954, Metalul Reşiţa,
locul 7 în „B”, învinge cu 2-0 pe Dinamo în finală.[iv] La
doi ani după plecarea sa din Cotroceni, Progresul reușește să câștige Cupa României(1960).
Anul următor Ozon pierde cu Rapid împotriva Arieșului Turda iar Steaua le
administrează un usturator 5-1 în finala din 1962.
Omagiu meritat
Indiferent
de echipa susținută cei ce l-au văzut jucând cad de acord asupra faptului că a
fost un fotbalist genial. Printre suporterii vârstnici ai Progresului se află,
negreșit, în top 3 al jucătorilor favoriți ce au jucat în Parcul cu Platani. Ozon
a trecut în lumea celor veşnice la 69 de ani, în 1996, iar începând din 2002 un
parc din Bucureşti, situat lângă Gara Obor, îi poartă numele.
Un gest
lăudabil al autorităților pentru un fotbalist care a bucurat prin talentul său
zeci de mii de iubitori ai fotbalului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu