calitățile arătate pe terenul de fotbal. Fidelitatea pentru club nu se contabiliza. Era de la sine înțeleasă.
27 februarie 2015
Anii 1960. Odiseea lui Nicolae Oaidă
În prezent atașamentul unui jucător pentru un club de fotbal
este relativ. Cluburile nu mai depind de abonamentele vândute ci de comisioanele
televiziunilor. Scopul nu este să demonizăm evoluția. Ar fi fost la fel de
tragic ca jocul în sine să fie la fel ca la prima Cupă Mondială. Totuși, chiar
și în prezentul acesta agitat, ne-am dori să vedem mai des jucători precum Iker
Casillias, John Terry, Alessandro del Piero sau Francesco Totti. Nu contestă
nimeni talentul lui Ibrahimovich dar nu doar în fotbal, ci în orice sport, mercenariatul
ar trebui să fie excepția, nu regula!
Acum șase decenii Nicolae Oaidă s-a făcut remarcat doar prin
calitățile arătate pe terenul de fotbal. Fidelitatea pentru club nu se contabiliza. Era de la sine înțeleasă.
calitățile arătate pe terenul de fotbal. Fidelitatea pentru club nu se contabiliza. Era de la sine înțeleasă.
„Eram la lotul de
tineret în 1955 şi am fost invitaţi la un meci CCA – Dinamo. Îl mai văzusem pe
Ozon jucând, însă ca atunci niciodată. I-a driblat în colţul terenului pe
Apolzan şi pe încă un coechipier cu ajutorul steagului de la colţul terenului.
Atunci m-am ridicat în picioare şi am spus că nu vin în Bucureşti decât la
Progresul, unde jucase şi Ozon. Pe vremea aia eram în armată si mă transferasem
de la Steagul Roşu la Bacău. Cu ocazia unei întâlniri între mai mulţi
conducători mi se pregăteau fel de fel de variante, însă eu le-am spus clar că
nu merg decât în Cotroceni. Noaptea am fugit din hotel cu ajutorul şoferului
ministrului Finanţelor, care m-a luat cu maşina şi am semnat cu bancarii
imediat cum am ajuns în Bucureşti. Lui Dinamo nu i-a convenit, însă până la
urmă s-au înţeles. M-au angajat la Banca Agricolă şi totul a fost în ordine.
Prime nu erau cine ştie ce. La câştigarea Cupei, în 1960, am luat 500 de lei,
dar prima noastră cea mai mare era stadionul plin de suporteri. Durerea noastră
a fost că, în 1958, am pierdut într-o săptămână şi cupa şi campionatul.”[i]
Nicolae Oaidă, născut pe 9 aprilie 1933, la Bod, a debutat
la Progresul în
anul 1957, iar până la încheierea campionatului 1968/1969 a
evoluat în 222 jocuri în Divizia A şi 14 jocuri în Divizia B, marcând 76
goluri. Cu Progresul a câştigat Cupa României (1959/1960), echipa ocupând de 2
ori locul trei în campionat şi o dată locul patru, la egalitate de puncte cu
Petrolul, Steaua şi Politehnica Timişoara. A mai jucat la Steagul Roşu Braşov
(1946/1950), Locomotiva CFR Braşov ((1951-1953), Dinamo Braşov ((1953-1955) şi
Dinamo Bacău (1955/56). În echipa României a jucat de 7 ori, înscriind 1 gol,
şi 6 jocuri pentru selecţionata B, pentru care a marcat 4 goluri.
Nicolae Oaidă a primit titlul de preşedinte de onoare al
clubului de fotbal Progresul Bucureşti, cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de
ani, în semn de recunoaştere pentru întreaga sa activitate din Cotroceni.[ii]
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu