Când mai erau doar 13 minute de
joc Vlad Marica înscrie
un gol de generic; el trece în dribling de mai mulţi adversari şi expediază
apoi un şut excepţional cu stângul de la 25 de metri în colţul lung, rezultatul
devenind astfel 3-1. Confruntarea a luat sfârşit cu victoria meritată a
Progresului, victorie ce a contribuit decisiv la revenirea celor din Dr.
Staicovici în eşalonul de elită al fotbalului românesc.
Așa a
rămas în amintirea suporterilor bancari cel care a înghețat, în ciuda căldurii
de Mai, jumătatea vișinie din stadion care venise cu gândul de a sărbători
promovarea în Divizia A.
Marica
Vladimir s-a născut la 22 februarie 1949 în Bucureşti. A făcut primii paşi în
fotbal la 12 ani (1961) la Şcoala Sportivă nr. 2 din capitală, dar datorită
calităţilor pe care le avea şi care nu puteau fi omise de cei care căutau
"comori" pentru fotbalul mare, în foarte scurt timp a trecut la
Dinamo Bucureşti unde a jucat în perioada 1961 - 1966.
În
perioada 1977/1982 va juca la Progresul Vulcan Bucureşti cu care va promova în
prima divizie. Pe atunci la Progresul jucau: Giron, Chivu, Dragu, Anghel, Gh.
Ştefan, Săndoi, A. Moldovan, Iordache, Mihalache, Dumitru, Nignea, Petre, Tevi,
Ciugarin ş.a.

În toată
activitatea lui ca jucător a avut o ţinută sportivă exemplară. În cei 23 de ani
de fotbal de performanţă nu a fost niciodată eliminat, nu a fost niciodată
suspendat de Comisiile F.R.F. sau de conducerile cluburilor. Este Maestru al
Sportului.
Fotbalist cerebral, a îndeplinit la toate echipele pe la care a jucat rolul
conducătorului de joc, remarcându-se prin acurateţea execuţiilor tehnice.
Experienţa lui de antrenor performant, cunoaşte un singur club: Dunărea
Călăraşi unde a activat un an, a luat echipa distrusă - mai ales moral - după
retrogradare (la trminarea campionatului 1983/1984) şi a readus-o în divizia B
la finalul ediţiei 1984/1985.
Ca antrenor avea un stil de luru "feroce" în aparenţă, dar unanim
admis de jucători prin apropiere sufletească, prin înţelegerea intrinsecă a
"spiritului de echipă".
După
plecarea de la Călăraşi, a antrenat un sezon pe Gloria Bistriţa în divizia B,
apoi a părăsit legal ţara, stabilindu-se în Suedia, unde este şi în prezent
alături de familie.
În Suedia s-a ocupat, ca antrenor, de echipa
naţională feminină de fotbal, de echipele naţionale de juniori, fiind consilier
la federaţia suedeză de fotbal.[i]
A trecut și pe la Farul venind cu o grămadă de mercenari. Unul din cei mai mediocrii antrenori !
RăspundețiȘtergereDa. În vara lui 1986 ! Slab, foarte slab !
Ștergere